vineri, 11 noiembrie 2011

întîiul poem

cine sunt ei ? cine sunt ei ? cine sunt ei
mi se uită literalmente în cap cu imense microscoape cu lupe de mărimea unui lighean
scrutează atenți devin intrigaţi foarte bîiguie fiecare nu'ș ce sentințe
și observ că nici nu respiră într-atît sunt de mirați

aveam lobii completamente indecent expuşi otova
circumvoluţiunile-mi improvizau conforme zig-zag-uri demonstrativ estetice
și aiuram blînd cu o nonșalanță care-mi stă foarte bine astfel încît encefalograful
cuminte să-şi depene cele istorii şui

impulsurile mele nervoase
aşa cum le avertizasem cu ceva vreme în urmă
pulsau mov de-a lungul delicatelor dendrite şi oftau suspinau oftau
obosiseră de cîte imaginare fantasme ştiau a închipui oblu
astfel încît cele mai multe dintre himere primiră cărți de identitate

ei priveau creierul meu flămînzi
ei cu mult nesaţ scrutau cele orizonturi neuronale
ei cu mult calm făceau abstracţie de miile de semne de întrebare
care pluteau firesc în irisul meu drept
în irisul meu stîng dădeau năvalnic pe dinafară
cadavrele lor curbe împleau încăperea şi construiau opace mirări:

cine să fie ei - cel mai mare semn de întrebare
am severe halucinaţii - semn de întrebare
în oglinda de deasupră-mi este chiar imaginea mea - semn de întrebare
bey cum am ajuns să-mi expun creierii - semn de întrebare
par a avea numai cap restul corpului a plecat la plimbare - semn de întrebare
nu simt nimic nimic nu mă doare - semn de întrebare
ei au pensetă ei au microscop ei au encefalograf cîte altele oare – semn de întrebare
simt un iz de sulf şi adie miros de portocale amare - semn de întrebare
sunt subiectul scenariilor unor horror coşmare – semn de întrebare
cărturari menţiona-vor păţania mea în hronici şi calendare
semn de întrebare semn de întrebare semn de întrebare semn de întrebare 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu